Home
Product2
Presentation2
Topul Liceelor
Product2
Presentation3
Template B
Home3
Product
Product
Template B
arte
Template B
Template A
Template A
Template B
Template B
Product2
Product2
Product2
Product2
Home4
Template A

"Ca şi in geometrie, înţeleg prin poezie o anumită simbolică pentru reprezentarea formelor posibile de existenţă."


                                                                             (Ion Barbu - Dan Barbilian)

Poemul "După Melci"

Biografie Ion Barbu - Dan Barbilian

          Ion Barbu, pe numele adevărat Dan Barbilian, se naşte la 19 martie 1895 în Câmpulung Muscel, ca fiu al judecătorului de pace din Rucăr, Constantin Barbilian şi al Smarandei Barbilian, născută Şoiculescu, fiică de procuror. El se va înscrie astfel prin durata vieţii în generaţia de creaţie ce a dat naştere celui de-al doilea clasicism românesc( Lucian Blaga, Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, George Călinescu, Tudor Vianu, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, etc.).

             Clasele primare le face la Câmpulung, Dămieneşti (Roman) şi Stâlpeni (Muscel). Viitorul matematician şi poet are revelaţia universului înconjurător asemeni copilului din poemul “După melci” şi “Selim”. În 1906 se înscrie la liceul din Piteşti, terminând clasele inferioare tot la Câmpulung. Peregrinările dintr-un loc în altul au o importanţă formativă pentru forjarea personalităţii poetului. Această stare de lucruri iniţială va contribui la apetitul pentru culoare şi pitoresc al omului şi poetului Ion Barbu. Continuă liceul la Bucureşti, unde va sta în gazdă şi unde îl va întâlni pentru prima oară pe Tudor Vianu.

           În anul 1912, Dan Barbilian reuşeşte să câştige un concurs al “Gazetei matematice”. Matematica rămâne singurul obiect la care liceanul n-are emuli, astfel că Al. Rosetti, coleg de clasă în a cincea, va spune: ”Barbilian ne uimea prin cunoştinţele sale matematice. Când ieşea la tablă, era în stare să dea două sau trei soluţii la problema în faţa căreia stăteam muţi” (Al. Rosetti-Carte Alba ,E.P.L., 1968). Aptitudinile pentru matematici sunt provocate permanent de un profesor dotat (în sensul heliadesc) venit din Ardeal, şi anume Ion Banciu - “Banciu a fost omul providenţial al adolescenţei mele” (Sub constelaţiile numerelor, Ramuri , II, 4, 15 aprilie). Împrietenindu-se cu Simion Bayer, cu care era coleg de cameră, începe să se intereseze şi de literatură.

                Îşi ia bacalaureatul în anul 1914 şi începe să frecventeze cursurile secţiei de matematici de la Facultatea de ştiinţe din Bucureşti, dar întrerupe studiile din cauza războiului. Alternând vocaţia matematicianului cu a poetului se întoarce la sfârşitul verii lui 1918 în Bucureşti şi îşi face debutul poetic în “Literatorul” lui  Al. Macedonski, cu poezia “Fiinţa”, probabil prin intermediul lui Tudor Vianu şi devine Ion Barbu, ”rebotezat” de acesta întru poezie. Terminându-şi studiile şi luându-şi licenţa in matematici, Dan Barbilian este trimis cu o bursă in Germania, în urma recomandării lui G. Ţiţeica. Ajuns la Goettingen, tânărul renunţă la studiile matematice şi “se lasă cu totul in voia demoniei literare”, călătorind.

          În mai 1921 îi apare în “Viaţa românească”, poemul “După melci”, retipărit apoi în decembrie al aceluiaşi an. Publică în revista “Selim” şi “Nastratin Hogea la Isarlîk” în revista “Viaţa românească”, întreţinând o corespondenţă foarte personală cu G. Topîrceanu. În 1924 se întoarce in ţară fără a-şi lua doctoratul în matematici, dar câştigat definitiv pentru poezie. În acest an publică în mai multe reviste majoritatea poemelor din Joc secund (“Riga Crypto” şi “Lapona Enigel”, ”Paunul”, ”Uvedenrode”, etc.).

           În anul următor se căsătoreşte la Giurgiu cu Gerda Hossenfelder, fiica unui medic din Cottbuz. În 1926 devine asistentul lui G. Ţiţeica la catedra de geometrie analitică a facultăţii de ştiinţe din Bucureşti. Îi apare poezia “Oul dogmatic” în revista “Cetatea literară”. Anul următor se mută la Bucureşti, fiind numit profesor suplinitor la liceul “Spiru Haret”, apoi la “Cantemir”. În 1929 îşi trece doctoratul în matematică cu o teză despre “Reprezentarea canonică a adunării funcţiunilor ipereliptice”. Publică eseul “Răsăritul Crailor”, afirmându-şi afinitatea de spirit cu Mateiu Caragiale. În anul 1930 îi apare la editura “Cultura Naţională” volumul “Joc secund” primit elogios de criticii literari. Practic, activitatea sa literară ia sfârşit. Se consacră acum activităţii ştiinţifice, lista de lucrări şi studii.

(Comentarii si note critice de Marin Mincu )


  

Modele de subiecte pentru concursul interdisciplinar

"Dan Barbilian  - Ion Barbu" gãsiți AICI